CONSTANTIN BRÂNCUȘI
(1876-1957)
Brancusi avea obiceiul sa mearga la munte pazitor la stana,unde asculta tot felul de intamplari, insa el a fost marcat de povestea unui cioban care a iubit o fata saraca pe care a luat-o de la parinti intr-o sambata seara,dupa care ea a disparut.Toata noaptea baiatul a cautat-o,iar catre zori o pasare i-o adusese pe fata. Brancusi povestea intamplarea, adaugand mereu:”Mereu ma obsedeaza pasarea asta!” Locurile erau pline de basme si povesti.
Brancusi pleaca de acasa si se stabileste la Craiova,ca baiat de pravalie si ospatar.
Brancusi intra la Scoala de Arte si Meserii din Craiova,sectia sculptura,cu o bursa de200 lei anual,dupa ce construieste o vioara din scandurile unei lazi de portocale in fata musteriilor din carciuma , atragand admiratia celor din jur . Dupa cativa ani se inscrie la }coala de Arte Frumoase din Bucuresti. Tutelat de prof. dr de anatomie D.Gerota , Brancusi studiaza muschii trupului omenesc , muncind aproape doi ani la sculptura unui om : “ Ecorseul “ , copie a statuii antice a frumosului adolescent grec Antinous .
Ecorseul a fost expus la Bucuresti fiind foarte apreciat de presa si servind drept model orelor de anatomie . Lucrarea este turnata in mai multe exemplare care sunt repartizate in tara , una din ele gasindu-se la Institutul Nicole Grigorescu . Vreme de mai bine de o jumatate de secol , tinerii sculptori romani au invatat anatomia dupa “ Ecorseul “ lui Brancusi , care prin aceasta opera s-a propulsat catre sculptura vremii sale .
Dupa absolvirea scolii , obtinind calificative maxime , continua sa urmeze cursurile practice , si dupa ce isi indeplineste stagiul militar , cere o bursa de perfectionare si specializare in Italia . Dar in 1904 , fara alte mijloace se indreapta spre Paris unde a trebuit sa munceasca pentru a se intretine . In atelierul sau tot ceea ce realiza ziua distrugea noaptea , fiind nemultumit de munca sa .
Intalnirea cu Auguste Rodin avea sa marcheze momentul pe care il traia Brancusi atunci . In 1906 , in noua sa locuinta , mansarda aflata in Place Dauphine , linga atelierul lui Pallady , Brancusi continua sa sculpteze busturi , intr-un modelaj ce se apropia tot mai mult de cel al lui Rodin .
Rodin , neinteles de multi , domina sculptura acelui moment , evitand scandalurile pe care le provoca . Tanarul Brancusi a asteptat ca Rodin sa-I priveasca lucrarile , ceea ce s-a intimplat la vernisajul din 1907 al Salonului Societatii Nationale a Artelor Franceze ,unde Rodin era presedintele sectiei de sculptura . Lui Brancusi ii sunt acceptate trei sculpturi : un bust , un cap de copil si “mindria “
Brancusi termina Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris si incepe sa primeasca comenzi , expunind cu regularitate la Saloanele din Paris si Bucuresti .
Anul 1907 a fost unul dintre cei mai productivi ani ai activitatii sale artistice : a luat parte la trei expozitii prezentand 7 lucrari , a primit o comanda pentru un monument funerar , etc.
Incepe sa lucreze la “ Rugaciunea “ monument funerar a lui Petre Stanescu de la cimitirul din Buzau , pe care o realizeaza in atelierul de la nr. 54 du Montparnasse . Este o etapa decisiva in evolutia artistica a lui Brancusi , sinteza a fortei universale , care exprima ceea ce nu poate fi rostit , care reuneste contrariile intr-un tot armonios . Ea este infatisarea concreta a unui sentiment universal : reculegerea in fata mortii .
Pentru a intelege mai bine evolutia artei fata de conceptia formei pure , merita sa infatiseze esenta lucrurilor , este suficient sa comparam “ Rugaciunea “ cu o alta statuie funerara “ Sarutul “ ridicata in memoria unei tinere rusoaice , Tania Rossevkaia in cimitirul Montparnasse din Paris .
Daca ”Rugaciunea “ era expresia unui sentiment , “ Sarutul “ intrupeaza o idée :principiul dualitatii care da nastere vietii . Muncea toata ziua in atelierul sau din Rue du Montparnasse , unde il vizitau noii sai prieteni : Rousseau Vamosil , Madigliani , Guillaume Apollnaire .
In 1909 a sculptat “ Cumintenia pamantului “ , “ Cap de femeie “ , “ Fantana lui Narcis “ , marturii ale cautarilor sale inversunate înspre o simplitate a formei.
De îndata ce s-a eliberat de ultimele urme ale învataturii primitive în cadrul școlii de Arte Frumoase , Brancuși a abandonat modelajul , iar framantarea sa interioara l-a condus înspre o forma de expresie mult mai adecvata confruntarii sale cu materialele -- taietura directa .
Printre aforismele sale publicate în 1926 în catalogul primei sale expoziții de la Brummer Gallery din New York , regasim aceasta remarca foarte importanta : “ Taietura directa este adevaratul drum a sculpturii , dar și cel mai greu pentru acela care nu știe sa-l parcurga“ .
Despre “ Cumințenia pamantului “ s-a spus ca sta sub semnul artei africane . BrancușI îndragea aceasta arta însa a negat influența fața de glie . Chiar și titlul are rezonanța unui basm popular , în care lucrurile sunt însuflețite și au propria lor personalitate . Acest cuvant are mai multe accepțiuni în limba romana : “înțelepciune “ , calmitate ,cugetare . Odata cu aceasta sculptura Brancuși a revoluționat tehnica polizarii . Suprafețele sunt netede , lucioase , ca niște pietre șlefuite , pastandu-și totuși aspectul natural , și reflectand lumina .
Aceasta preocupare apare și mai evidenta în “ Muza adormita “, dar și în “ Prometeu “. Capul “ Muzei adormite “ se înscrie într-un oval perfect , liniile ochilor închiși , ale nasului , și ale gurii sunt abia conturate . Chipul nu mai are contur anume , sculptorul atingand astfel simplitatea unei forme pure .
Imaginea lui “Prometeu “ pe care ne-o ofera sculptorul se reduce la un cap aplecat , luand forma unui om . Nu lupta lui Prometeu a vrut Brancuși s-o redea în sculptura ci suferința și misterul sau .
Prin cateva expoziții la New York , Brancuși și-a facut intrarea în Statele Unite , ceea ce i-a permis sa duca o viața mai buna ,iar cercul prietenilor sai s-a largit considerabil , însa l-a pierdut pe cel mai drag prieten , RousseauVamesul pe a carui piatra funerara a mormantului lui la Bagneaux , el a gravat versurile lui Guilloume Apollinaire.
În 1912 a început sa lucreze la “ Maiastra “ , o pasare fantastica din povestirile populare romanești , avand darul de a-și schimba înfațișarea și de aglasui în mod încantator . În mitologia populara pasarea maiastra îl îndruma pe Fat - Frumos în încercarile sale , îl apara de vraji , savarșește o serie de minuni pentru a-l ajuta . În miturile stravechi , “ Pasarea “ este simbolul forțelor binefacatoare care îndeparteaza raul .
E foarte probabil ca amintirile din copilaria lui Brancuși sa fi avut un rol important în alegerea acestei teme .“ Maiastra “ a inaugurat ciclul “ Pasarilor “ , caruia sculptorul i-a consacrat 30 de ani de cautari laborioase. “ Eu nu am cautat , în toata viața mea , decat esența zborului ! Zborul – ce fericire ! …”
In 1914 Brancuși a realizat “ Doi pinguini “ , “ Trei pinguini “ și “ Fiul risipitor “ , prima sculptura în lemn , amintește de un idol primitive . Cele doua picioare sugereaza prin asimetria lor ,un mers poticnit , rapus de oboseala .
“ Vrajitoarea “ și “ Cariatida “ , executate în 1916 , “ Banca și “ Arcul “ ,care dateaza din 1917 , “ Himera “ realizata în anul urmator , precum și prima versiune a “ Coloanei fara sfarșit “ , sunt marturii ale înrudirii sculpturilor sale din lemn cu arta populara romaneasca . Aceasta din urma a constituit pentru Brancuși un refugiu împotriva lumii macinate de distrugerile și crimele razboiului .
În 1915 “ Noul nascut “ se opune morții care distruge tinerețea , manifestandu-și credința în viața .În mitologia populara , oul este simbolul învierii la viața .
Spre sfarșitul primului razboi mondial , s-a retras la țara pentru a-și îngadui o clipa de ragaz . S-a instalat într-o cabana , unde traia asemeni lui Robinson .
Revenit la Paris ,în 1918 și-a schimbat atelierul , mutandu-se la nr. 8 din Impasse Ronsin . Aici avea impresia ca se afla la țara , pentru ca totul a fost amenajat ca un interior țaranesc .
La începutul anului 1920 trimitea din nou lucrarip e la expoziții . A expus “ Prințesa X “ , care a facut mare valva în randul susținatorilor ai academismului , încat Brancuși foarte suparat a promis ca nu mai expune la Paris .
“ Prințesa X “ a reprezentat punctual culminant al unei indelungi experiențe , începuta în 1910 cu “ O muza “ continuata cu portrete ale Domnișoarei Pogany “
La cea vreme , atelierul sau din Impasse Ronsin era frecventat de Jean Cocteau , James Joyce , Andre Breton ,Tristan Tzara ,etc .
In ciuda reputației sale care a înconjurat lumea , el și-a pastrat aceeași atitudine modesta fața de arta .
In 1924 dupa 20 de ani de la plecarea lui în lume , Brancuși a facut o calatorie în Romania ,pentru a-și revedea țara . Cercurile avangardiste conduse de Marcel Iancu si Tristan Tzara , inițiatorii dadaismului i-au facut o primire calduroasa .
La întoarcerea la Paris s-a mutat la nr.11 Impasse Ronsin unde a ramas pana la moarte . A reușit sa creeze aici atmosfera unui interior țaranesc , care se potriveau stilului sau de viața.
A început sa primeasca ucenici ca : Milița Petrașcu , Irina Codreanu , Juana Muller , Sanda Kessel .
În aceasta atmosfera pașnica ,în care totul parea “ simplu și limpede “ ,Brancuși s-a apucat cu îneverșunare de pregatirea primei sale mari expoziții care trebuia sa se deschida îm luna noiembrie 1926 la Brummer Gallery din New York . Avea deja 50 de ani și operele sale erau reunite la un loc în numar atat de mare (37 de sculpturi , 5 socluri , o pictura și 27 de desene ) .
Marea majoritate a lucrarilor prezentate la aceasta expoziție au fost achiziționate la prețuri foarte ridicate , însa Brancuși nu a fost surprins de acest mare succes. Dupa aceasta calatorie el și-a regasit calmul în atelierul sau , unde și-a reluat munca .
În 1928 a prezentat la expoziția Arta Romana din București trei sculpturi : “ Tors de baiat “ , “Coloana fara sfarșit “ și o “ Cupa “ din lemn . Au mai urmat înca doua calatorii la New York pentru a-și expune sculpturile sale , 57 la numar .
A mai fost rugat sa realizeze un proiect “Templul “ pentru maharajahul Olkar din Indor , proiect ce nu a fost finalizat din cauza razboiului și morții maharajahului .
La întoarcerea din Indii s-a oprit în Egipt pentru a vizita Piramidele și apoi a venit în Romania ,unde șeful guvernului Gh. Tatarascu ,originar din Oltenia , i-a încredințat sarcina de a ridica la Tîrgul-Jiu : “ Coloana fara sfarșit “ , “ Poarta sarutului “ și “ Masa tacerii “ .
A trimis machete “ Coloanei fara sfarșit “ la turnatoria din Turda , unde a fost turnata în fonta , fiind înalta de 30 de metri . Toate aceste capodopere s-au realizat și cu ajutorul cioplitorilor în piatra , pentru ca era nevoie de o munca în echipa .
“ Poarta sarutului “ avea peste 5 metri înalțime , iar “ Masa tacerii “ se compunea dintr-o lespede cu diametrul 2,15 metri , inconjurata de 12 scaune care amintesc de mobilierul țaranesc. Lucrarile au durat mai bine de un an .
Brancuși era mulțumit ca pentru prima oara iși vedea proiectele marite în natura , impodobind parcurile unde toata lumea putea sa le admire .
Intrarea în Parcul din Tîrgul-Jiu se face prin “ Poarta sarutului “ adica doi stalpi cu doua fințe imbracișadu-se și multe alte motive decorative ale artei populare . Cele doua monumente se afla în stransa armonie cu iarba , iar flora care le înconjoara se integreaza perfect în décor.
In 1939 , Brancuși calatorește pentru a patra oara și ultima oara în Statele Unite , unde a prezentat “Pasarea în vazduh “ și o noua sculptura în marmura “ Miracolul “ realizata în 1936 .
Anii întunecați de dupa cel de-al doilea razboi mondial , ocupația nazista ,ura și violența l-au facut sa se retraga în universal singuratații sale , cufundandu-se din nou in munca . Dupa 1940 nu a mai realizat deca 2 sculpturi : “ |estoasa “ , “ |estoasa zburatoare “ și a reluat lucrarile vechi , în special “ Cocoș “ .
Sanatatea artistului devenea din ce în ce mai precarași refuzand spitalizarea a afirmat :“ Ei bine , am sa-l aștept pe bunul Dumnezeu la mine în atelier “ . L-a așteptat cu aceiași smerenie și resemnare pe care le evocase în “ Rugaciunea “ și astfel a încetat din viața pe 16 martie 1957 la Paris . Mormantul sau se gasește în Cimitirul Montparnasse din Paris .
Brancuși a lasat Franței atelierul cu toate operele ce se aflau în
el cu o singura condiție : “ Atelierul
sa fie reconstituit în cadrul Muzeului Național de Arta Moderna din Paris.
No comments:
Post a Comment